agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-02-20 | | și-au scos caii dinții din iarba care tocmai crescuse cu picioarele goale pe trupul meu distinsă și suplă și caii se credeau păsări și dinții se credeau cioc străpungător și vârfuit ce dracu să caute în iarba desculță - și n-au mai fost trup și suflet cu ea (trup din trupul meu) a venit vremea cailor-păsări - spuneau - își clătinau coama în valurile aerului condiționat scoteau sunete aspre și guturale - cronc-cronc - și așteptau să cadă spada tiranului dionisos din siracuza să poată zbura liberi fără sarcina de a se roti deasupra condamnatului medieval își toceau dinții-cioc în crusta singurătății își știrbeau copitele-gheare în scoarța sălașului în care - logic - ce naiba căutau păsarile mi-au cerut apă și pâine multă pâine am înghițit ultima fărâmă s-au repezit la mine cu dinții-plisc cu copitele-unghii să-mi mestece trupul fără să-ți dea seama că se mănâncă pe ei înșiși - cai și păsări - dincolo se mai aude urletul câinelui înfometat învârtindu-și în gură cu limba singurătatea inert mai departe caii pasc docili iarba care crește desculță totdeauna desculță nemaiaruncând nicio privire la fereastra deschisă a garsonierei mele nemaiauzind niciun țipăt al nici unui câine înfometat mestecându-și - inert - singutătatea
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate