Doamne, m-ai făcut din soare
apă, piatră, aer, foc,
adunate la un loc
de noroc sau întâmplare
Plâns ascuns tăcut, mă doare
vinovatul fără vină,
când pui neguri pe lumină
Doamne, mă zidesc în sare!

Nu pun sare peste rană
când o spăl, când pun pe pleoape
strop de roua neprihană
Doamne, m-ai făcut din ape..
Apa spăla tot, se duce,
rămân vise, dor în loc,
patimi când mă pun pe cruce
m-ai făcut, Doamne, de foc
rug, ce bezna vrea sa-nvingă,
caldă flacăra în vatră.
Când străini vin sa mă stingă
’naltă-s doamne și de piatră.

N-arunc piatră dar torc ceață
albe raze luminoase
să leg sufletul de gheață
cu eșarfe de mătase
Îl cuprind să nu se frângă
în căușuri de tandrețe
și-l așez în partea stângă
lângă sân, să se dezghețe..

Râs și clinchet pun în harfe
muzica sunând deplină
când legi ochii cu eșarfe
înmuiate in lumina.

Doamne, știu să fiu descântec,
nu mă bate cu tăcere
când celui iubit cu cântec
vreau să-i pun pe buze miere..