Între umăr și gât, într-o noapte,
valuri de lună au săpat un lăcaș,
ca un pantof de cenușăreasă,
și-n talie, iarbă și flori de dalie,
mi-au crescut pe urmă de șarpe golaș.

Între brațe mi-a crescut o gaură neagră
astupată nopțile de perna răcoroasă
și de genele împletite ca o plasă
de sechestrat vise nevisate,
de teamă să nu se șteargă,
pe zi din noapte.

Între tălpi și cap mă târăsc,
pe drumul care se mișcă prin mine
către locul în care, într-o noapte,
un pescăruș va sparge fata morgana
cu un strop de apă de mare,
spre tine.