Pe vremuri,

păsări mari odihneau pe garduri.
Acum scrutează orizontul de
pe pervaze, de pe antene colective...

Bunicul îmi spunea că odinioară
pe spațiul verde unde se joacă copiii
treceau căruțe trase de cai mari și voinici...
Dacă pun urechea pe pământ
parcă mai aud tropăitul cailor,
dacă-mi pun ochelarii de văzut în timp,
parcă mai văd domni eleganți
jucându-se plictisiți cu bastonul cochet,
aud foșnetul rochiilor lungi
mangâind cu poalele lor pământul...

Undeva,
uitat singur în noapte,
balconul meu cel gri,
pe vremuri cerdacul casei
unei domnișoare cochete,
suspină după o serenadă...