În răceala din priviri
ce umblă prin creier
ca o nălucă zurlie,
nu se mai vede decât
o umbră căutând
pupilele dilatate de ură.

Culoarea îmbătătoare
a unui iris violet,
se îngroapă adânc și
dureros ca un cuțit
într-o cornee mult
prea dilatată de durere.

Să strig acum la cer,
ce pot urgent să fac?
Doi ochi albaștri numai nuanțe,
păstrează în spațiul lor,
doar ceață și uneori chiar ger.