Prețioasele poveri...

Se zbat sub armură albastre nevoi
nevoi neascunse
în tainice vise
nevoi necuprinse
în nopți nepătrunse
de îngerii goi...
vise cu ploi
izvorâte din stinse
cenuși ce-s groparii respinsului DOI!

Erup hohotind în cascadă, șuvoi
gânduri ajunse
prin rănile scrise
în palmele 'nvinse
de linii neunse
destine din noi,
…nu amândoi,
trupuri neprinse
unul fierbând, iar celălalt sloi!

Se torc vremi apuse,
trăind netrăirea, bogat ca și voi!