nuca îți vopsea palma
în miezul căușului amărui încăpea lumea noastră mică

uneori mă ascund acolo
îmi fumez memoria și îmi recunosc pieziș absența



ultima zi invocată
redesenează din tangente chipul primei noastre plecări dintr-o pânză cu fructe

am întârziat
prin toate culorile nenumite și doar în verde mi-am așternut neodihna



spune pasului tău
să discearnă între casa cu inimi grădina cu ceai și care lan până nu reîncep toate galben

odată soarele copt
visele noastre ne vor sălta în spinare și va trebui să pornim iarăși



Photo © Gordon W.

____
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.