O tufă cu iluzii, în gesturi trecătoare,
Se scutură de vreme în trupu-mi obosit.
La margine de noapte simt teamă și răcoare
Și-mi pare că și cerul de ieri a-ncărunțit.
Ascult încremenită a norilor tăcere
Și-ascund adânc în suflet un vis fidel, rămas
Poem de schimb să-mi fie în clipa ce-mi va cere
Să ard lumina vieții în ultimul ei ceas.