Spun unii că ți-au găsit oasele peste pământuri se întind umbre vorbitoare în taină de rău
- Ce mai vor de la tine Doamne?
Așa azi așa mâine până când din tălpile noastre nu se mai arată în urme drumul ci locul. Pe un continent orezul crește în sticla cea veche lung și verde
Nimeni acasă.
În această noapte lumea nouă se adună la sfat să te răstignească...a câta oară!
Pe aici pe la noi preoții șoptesc despre miracol. La căpătâiul distanței plânge o femeie. Apoi rânduiala se strânge la dumicatul dat de pomană în numele tău.

Până atunci ne iartă din mers