lunec ușor
pe coapsa unui măr dulce
expulzat în lumea largă
cu oasele goale ca o
pasăre ce și-a văzut umbra
călătorind dintr-o boală în
altă boală precum șobolanul
strecurat pe sub ușă acum cînd
dasseinul lui Heidegger
capătă forme dureroase
umplîndu-mi fața cu urme
de bocanci ca unui pui de
jivină cu chipul cioplit
în îmbrățișarea ta