Paseai
tu
coloana dorica
din miezuri
de alte zapezi
la iris
retorica.
Din lacrimi
si sfinti,
murmurate
pacate
muscate
din minti,
de tine
iertate.
Si-mi veneai
inlauntrul,
viul chemai
Tu,
Barbatul
femeii,
din nou
intrupatul.