agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-03-01 | |
I
Acerb dușman frigul percutant, confundându-ne oasele cu niște xilofoane. Primul poem în proză refuză să se scrie, deși proza ta pare destul de incitantă. Dansul dinților frânează rostirea, împiedică versurile să galopeze. Luptători, sânii tăi se duelează cu frigul, tropicele se mută în coapsele tale, mă inundă o lumină astrală și inspirația tâșnește brusc, ca dopul unei sticle de șampanie. II Abia după zeci de minute de scris încordat se vede cu adevărat esența poemului. Proza aproape că se scrie de la sine. Mută de admirație, îți înnozi ochii deasupra frunții, la un pas de TAO. Eu, mult mai pământean, mai scriu câțiva kilometri din acest roman-fluviu pe care numai intimitatea creației îl frustrează de un loc în Guinness Book, în timp ce becul asudă în întuneric încercând să ne împroște disperat cu lumină. III Cum stai cabrată, ținând în brațe copacul, proza ta mi se pare mult mai accesibilă. Începem să scriem cu fervoare literatură postmodernistă și jubilăm la gândul că nu e nici un critic prin preajmă să ne recepteze opera. Scrierea noastră n-are nimic superfluu - inspirația de moment dictează totul. Pe măsură ce se scrie, poemul își descoperă locul său binemeritat. Finis coronat opus! murmuri, zâmbind fericită. IV Sub duș mult mai nimerit mi se pare să-ți scriu materialul narativ de la coadă spre început, cu fraze ample din care să răzbată suflul epic. Tu îmi admiri filonul poetic și îți dorești o epopee. Voluptatea scrisului mă transportă în vidul invadat de lumină. V Uneori proza ta mi se pare prea scurtă. Eu sunt obișnuit să mă mișc pe spații largi, să n-am probleme cu dialogul. Chiar acum, când îți etalezi în iarbă splendorile, am această senzație de poem ratat înainte de a se scrie… Când accepți totuși să-ți scriu proza într-o limbă greu accesibilă, totul se clarifică și devine simplu exercițiu. Poemul meu este chiar genial, iar tu ai înțeles în sfârșit că mesajul ascuns al prozei se situează în transcendența limbajului. VI În seara aceasta îți voi scrie proza în toate limbile Terrei. Desfășurarea ei va fi alertă, cu spectaculoase răsturnari de situație. După această reușită mă vei declara guru și mă vei răstigni pe crucea trupului tău. O, iată, eu chiar scriu și, absorbit de scriere, nici n-am observat poemul meu de largă respirație înflorindu-ți pe buze! VII Acum ne scriem simultan capodoperele în esperanto. Frazele au ceva din răcoarea serilor de toamnă, iar savoarea poemului meu te extaziază. Propun o nouă luare de poziție în literatură, dar tu insiști să ne întoarcem la clasici, la basme cu cai năzdrăvani ce ar putea constitui sursa de inspirație a unui nou poem în proză. VIII Dac-ai fi de acord, aș putea scrie două proze simultan. Sunt convins că dacă pe cea de-a doua aș scrie-o în stil clasic, în prima aș crea acțiune exclusiv prin limbaj. Mi-e teamă însă că vei interpreta greșit elanul meu creator, așa că-mi trimit ideea înapoi în neant. Poemul devine din ce în ce mai abstract și noaptea parafează cel mai mare eșec din istoria literaturii...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate