nu mă mai poți întrețese
înmănușată în coaste piatra îți tace apele veștede
eu oglindeam fețe trecute și descărnate
tu riscai o tulburare a propriului chip
m-ai întors cum ai răsuci un comutator

sângele nu mai rabdă
se mută înapoi ca un ceas cu dinții prea netezi
chipurile sunt încă acolo
vor dezlega nodul nostru de piele
nu mai este nevoie de lamă

dacă nu pleci tu plec eu



voi dezmierda pe obraz moartea ca pe un copil
chemând-o cu blândețe pe celălalt nume
care seamănă întâmplător cu al tău

Photo © korenica.blog.hr.

____
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.