Zac sub aripa unui monstru
fără ochi
fără suflet
fără surâs

Uneori
îmi topește primăverile
alteori
îmi spânzură iernile.
Mă ghilotinează încet
azi un cap
mâine un altul
și mă lungește
și mă scurtează
de parcă însuși Procust
i-ar stăpâni prin vine.


Încet
îmi dansează în față
și-n spate
ore și ani
și devin tot mai mic
și devin tot mai mare
pe măsură ce monstrul renaște
pe măsură ce monstrul dispare.