Poetul strânse slova visării într-o carte
și tot ce-nseamnă lumea el lasă la o parte,
visând la nemurire, visând la a cunoaște,
el trece-n neființă, urmând în a se naște
din nou, urmându-și calea, zadarnic urmând visul,
mereu privindu-și cerul, creându-și Paradisul
și tot ce-nseamnă lume aruncă în abisul
uitării celei oarbe, uitării celei mute;
și tot ce-nseamnă timpul, secunde și minute
la el poartă pecetea trăirilor trecute...

Să nu-ncercați vreodată poetul a-nțelege
căci peste toate-n lume, el însuși este rege...