Disperarea din străfundul privirii
și urletul ce prelungește uimirea
par stele gigantice ce
se uitâ chiorâș dintr-un
univers al nimănui.

Lunecând în întuneric,
privirea de acvilă cu gura
mai să înhațe un abis,
zdrobește simțurile amorțite,
și ne împiedică să avem un fir de vis.

Viața noastră și-a pierdut
sigur puritatea.
Sub vorbele venite precum
pumnalele străvechi,
privirea se urcă pe
trepte șubrezite.
În vibrația efemeră
de pretutindeni vin cuțite.