Dorul strigă din mine
Te cheamă pe –alei suflate de vînt
Să vii , să m-atingi tu , iubite
Pe lacrima mea să mă săruți ,surîzînd…

Cu mîna ta rece și tremurîndă
Să mă acoperi de frig și de ploi
Nu vreau să aud stropii mășcați,
Bătînd , iar la geam și privind către noi…

De pîndă la geam stă luna tăcută
Și stele privesc prin sticla albastră—
Și eu te sărut cum seara-și sărută
Al ei întuneric l-a noastră fereastră...

În taină de veghe stă a noastră suflare
Fierbinte și albă se ridică în sus—
Cutremur de șoapte curg fără-ncetare
Și eu te sărut cu poftă-n apus...

Și buzele tale-mi par încă mai dulci
Sărutul tău cade atît de apăsat –
Cu mîna ta caldă privirea-mi conduci ,
Și-n palme îmi lași înc-un sărut prea curat...