La ce folos acest poem
când numai neputința și frigul și frica-mi
vor fi veșmânt înfățișării către voi
ferice de cei ocoliți de izbândă
la-ntoarcere va fi prea târziu
ca să-mi ucid recoltele
ce flămânzeau urechi
să astup fântânile ce n-au adăpat setea
atâtor ochi și guri lihnite
cărările ce n-au găsit urma în veci
rămâne-va doar fuga
la ce folos firimituri din hrană aleasă
atunci, la-ntoarcerea prin moarte acasă
vor arde toate atunci; iubirile, revolta
cu flăcări de duh sfânt
voi arde eu, pe ruguri, anonim
pășind pe flăcări înc-o treaptă