Limitați de propiile noastre minți
Așteptăm venirea morții stând cuminți,
Nu ne zbatem, nu cerem răzbunare,
Nu strigăm spre cer cu glas tare,
Și chiar de vrem să ne revoltăm,
Problemele nu putem să le rezolvăm,
Trăim viața ca să fie trăită,
Fără plăcere, doar cu o greață vădită,
Mișcăm capul privind mulțimea,
Încercăm să nu ne pierdem cu firea,
Puși la perete când ne cer socoteală,
Încercăm să scăpăm când ne e teamă,
Poate mesajul ni-l va înțelege cineva,
Viața o vedem ca un film mut la cinema.