o zi în care se vorbește în șoaptă
dragule

am întins mâna
carafa ciobită e la locul ei
umbra ceainicului cu toarta bătătorită
se odihnește peste ofurile
picurate în ceara decolorată a candelei

cei mulți au plecat
cei puțini și-au băut nebunia
mușcând din pahare

rujul cu miros de cireșe pe
un ciob decupat ca
un ochi de sticlă
se uită la mine

am întins mâna printre șoapte

înainte să se închidă poarta
în mileuri și batiste
împăturit i l-am dat
ultimului

mi-a promis
dragule
nu se va tăia

cuferele din această parte a lumii
sunt din piele rezistentă

(dragule
te va ajunge din urmă
așteaptă)