Un pix iubea o carte,
O mâzgălea cu dragoste aparte,
Scrisori de dragoste,șoapte d'amor,
Una ce conținea chiar și-un omor...
I se sfârșea însă firava lui viață,
Căci pasta-i se scurgea la fiece prefață.
"O, dolce mio, je t'aime tant!
Promite-mi ca n-ai să mă uiți,
Asta ar fi frustrant!"
"N-am mai văzut asemenea slăbuț,
Ce inima-mi sfarmă c-un scris cam de prostuț,
Mi-ai lăsat urme-albastre, n-am să te uit!
Dar pleacă, a ta viață se scurge ne-ntrerupt!"
O liniște apăsătoare se lăsă-ntre cei doi,
Cu-o ultima suflare pixul căzu greoi,
O dramă consumată între foi...