De ce tu nu mă chemi
Și glasul ți-e tăcut
Și trec atâtea vremi
Fără să-l ascult?

De ce când vin mereu
La tine doar cu gândul,
Se udă ochiul meu ,
Se udă și pământul?

De ce in urma ta
Durerile apun,
Răsar in viața mea
Și-n suflet le adun?

De ce nimic nu-mi spui
Cu dulce al tău glas,
Când eu al nimănui
Ma simt acum rămas?

De ce mă simt străin...
Și singur...și pribeag...
Ș-al lumii tot venin
Inund-al meu meleag?

De ce tu nu mă chemi
La tine ca să vin
Când toate ale mele vremi
Rămas-au doar un chin?

De ce la ușa ta:
-o cruce prea macabră-
Plângând eu bat în ea,
Iar tu nu ieși afară?

-De ce?