Poveste trista




Batranul sta in camera lui
Si zgarie zidul cu umbra unui cui
Si deapana amintiri alese
Fara ca nimanui sa-i pese


Asa cum se stinge sleitul anticar
Lasand in urma-i visul in zadar
Caci a trait si-a povestit
La ceasul veacului umbrit


Copacii goi ,dar inca vii
Sicriu de ramuri ii vor fi
Si frunze moarte pe pamant
Povestea-i vor canta in vant


Dar peste-un timp el va renaste
Din glasul pasarii albastre
Si va fi iar anticar
Pentru fantomele ce-apar...