Privea în ochii tăi, absurd,
cu ironii de gură-cască.
Părea că-i mut, părea că-i surd,
inconștient sau furibund...
era o Mască.

Părea că-ți bănuie, pedant,
trecut trucat, prieteni proști
și-apoi, cu pasul elegant,
se retrăgea, insinuant,
spre alte Măști.

Te-ndepărtai, cu pas grăbit,
să scapi de cercetări jenante,
dar te urmau necontenit,
cu teorie și chibrit,
Măști penetrante.

Simțeai că minți și când respiri,
ești anormal, opac și hâd,
dar te trezești și-apoi te miri
de-un vis cu Măști
și... doar atât!