dedicat țoapelor poetice




ieșirii în spațiul deschis îi corespunde o închidere
-cubul. laturile asociate unei sere experimentale
tortura cu libertăți de balaur

vina de a fi prozaic, de a nu face masaj cum trebuie cetățenilor
lumii cu șase plane mumificate de siropul urban
în pahare lungi
furnale virile mai ales când se lungesc cracii fashion
precum mugurii din hypermarket-urile de pe fiecare suprafață
a fructelor-femei

formele perfecte ascund exemple de discursuri
nu au noimă cuvintele în care nu înoată tatăl legat cu șnururi
de pieptul poeților
mama ce-și plânge copiii în brațele morții-prezentatoare

diformitatea planelor îmi masează plexul cu segmentele unei
sociopatii relaxante. tutorele cel mare te învață unde stă cloșca
fătătoarea de poezie-libret
răsfățată de lesa emisiilor lacrimogene

în centrul orașului e lupoaica lungind țâțele cubice
cuplate pe gura cubică a cântătorilor de cetate
o nișă între purgatoriu și purgativ

și-atunci iubești oamenii, aceste tipizate ale frustrării
chiar dacă țeasta colectivă rupe perfect
oglinda pe care sunt tipărite cerul, pământul și punctele cardinale
ale unei iluzii ce se vinde
împachetată în libertate