agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-03-16 | |
Zeița justiției e văzută de toți,
Doar cu legătura aia stupidă pe ochi Și balanța ruginită de ploi, Care-i mereu aplecată într-o parte. ci-ca pe talerele ei se presupune că ar fi să șadă faptele. Să vadă toată lumea care atârnă mai greu. Toată lumea, Mai puțin zeița însăși. Așa văd artiștii, de mii de ani, Împărțirea dreptății. Acela ce-o-mparte Nu trebuie să vadă-n veci Care taler atârnă mai greu. Atunci de ce nu ne întrebăm, Ce nevoie avem de femeia asta, așa de bine alcătuită, Cum presupun artiștii că ar fi Justiția Și nu agață balanța aceea ruginită, De pieptul unei sperietori de ciori, Pe care nici n-ar trebui s-o masi lege la ochi? A avut cineva curajul, Imaginația, Curiozitatea Și chiar flerul, Să pună urechea dincolo de cumpăna Înfricoșatei balanțe, Pe faldurii straiului, ce se rotunjesc, Pe un sân magnific, Să-I audă zvâcnetul, Să audă susurul imperceptibil Al sfârcului întărindu-se? Ar fi avut atunci curajul conjugat s-o dezbrace de legătura ce-i acoperă ochii, să i-o ridice pe frunte, ca o bandană, semn al dreptului suveran de a judeca exclusiv pe baza inimii, căci pe talerele balanței ruginite nimeni n-a văzut vre-odată altceva decât aer, desi, mereu, unul din ele e mai sus decât celălalt.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate