Valul de spumă aleargă agitat
spre un dig vechi de un secol.
Picuri de ceață paznici de un ceas,
tăifăsuiesc lângă malul pustiu,
iar păsări nervoase au rămas fără glas.

Pietrele tolănite pe asfalt,
privesc chiorâș la fetele cochete.
La ceas de seară trecătorii
mult prea ocupați de gânduri ascunse,
grăbesc pasul căci se apropie norii.

Mirosul de narcisă în aer
ce cuprinde încet întreaga zare,
îți dă senzația de scurgere a timpului.
Anonim ca norul cel albicios,
urâciosul vânt își aruncă rafalele lui.