Zâmbind văzduhului sihastru,
La poalele lumii,
Am deslușit în oceanul de lumini
Acordul indulcit al privirii tale onirice...
„Esti?”mi-am spus...
„Căci eu îți sunt”
Iar tot ce știu este că mă scald fiebinte in speranțe de dor
Căci nu ma știi și nu mă vrei, pierdut între astre,
Soare al deșertăciunii!
Iar noaptea mă cheamă vertiginos
Pe culmile adorării,
Iar sufletul mi-e crispat de sentiment,
Căci nu mi-ai răspuns nici dupa-a suta întrebare de iubire...