azi privind pe cei ce trec
lesne printre mine
un gândac negruț observ
și-l urmez privind știi bine

îl petrec doar cu privirea
cum încercă să strecoare
a sa mică lume mare
în a noastră cu candoare

curajos plin de mândrie
e un pic șovăitor
gândesc, e curios tare
ne măsoară, ne cunoaște uimitor

doar târziu observ că bietul
are-un picior suferind
și târându-l e adeptul
ascunziș el bâjbâind

nu mai este curiosul bănuit
este doar un suferind
un soldat ce se retrage
un părinte necăjit

vrea doar strada să o treacă
printre roți, pantofi și alți
inamici ce nu au nume
nici imagine în lume

îl tot urmez cu privirea
și mă rog la al lui noroc
să străbată strada toată
sub bordură să ia loc

dupa ce trece greu strada
nici prin cap nu i-a trecut
ca la umbră două ore
timpul să-l fi petrecut

și urcând cu greu bordura
trotuarul ar urma
să fie parcurs în chinuri
pân-la palma de pământ
unde casă își făcuse
cu ai lui ce-i dragi din gând

uite-l ce aproape-i de țărână
de pământ, de locul unde-s pui
familie și casă
toți ai lui

eu chiar îl vedeam în iarbă
căutând intrarea șui
printre fire verzi, uscate
say goodbye asfaltului

sub o talpă de pantof
micul meu a nimerit
și strivit ca o amprentă
brusc din mers el s-a oprit

cred că s-au oprit mai multe-n
clipa ce încerc acum pe larg
s-o descriu, s-o scot la rampă
să o uit, să o înțeleg


pentru mine un gândac
negru, mic și chinuit
cu-n picior beteag
pur și simplu a murit

pentru tine
cel ce l-a călcat
micul meu gândac
nici măcar n-a existat.