Câtă poezie neagră citești din ochi
cum versurile grijulii
descântă peste noapte
boabe de pământ să dospească
lumină

Mihai
este neînchipuit de multă poezie
în jurul nostru respiră a moarte
prietena mea înfrigurat pândește duioșia recitatului
epitaf

îmi amintesc
cum injecta metafore
din viață perfuzate versuri în coșmar- cum se lăsa pântecul
cearșeaful rece de umbre în rime mutilate - adormit


Mihai
nici nu știi...