Ochiul imi este larg deschis.
Ascult moartea...
e pe frecvente foarte scunde
si uneori oarbe ca si mine
se ciocnesc unele de altele
explodand si lasand dare in urma,
drept ioni ai unor vieti demult apuse
si rastingnite printre viermi de matase
si faramituri de pamant mucegaite...

Nu am nume.
Port numele ingerului meu,
iar numele lui este Uitare.

Nu am scop.
Scopul meu este subatomic
si subinclus in marea mea inutila ameteala.

Nu am viata.
Viata o am imprumutata
de la vaga sursa de energie universala,
Nu am trecut,
viitor
prezent,secunda si vreme de orice fel,
Nu am aripi,
cadere
urcare
alunecare,
inima,cer...