Ochii tăi triști au uitat
să mai zâmbească.
Le-am dat un sărut
și-mi doresc ca adierea
vântului să nu-l înstrăineze.
Dacă vântul va avea o inimă
haină, am să-ți sărut ochii
de milioane de ori, până
când se vor îmbrăca în zâmbet.
Când privirea ți-e coborâtă
în pământ, nu îndrăznesc
să mai fac un pas,
de teamă să nu ți-o strivesc.