O picatura gingasa de roua
cazuta parca
de undeva din paradis,
si-a facut azi o locuinta noua,
pe-o frunza palida,trecuta,
cazuta de mult dintr-un cais.

Atat de rece,atat de pura,
atingerea aceea fina...
O mai simtise si alteori,
dar pentru prima oara
era plina,
de un incendiu de culori.

Pentru o clipa,am vazut o frunza
mai fericita parca decat mine;
cu apa vietii
stransa tare-n brate,
de mult nu aratase atat de bine!

Soarele insa,acoperit de-un nor,
venit parca
din paradoxul vietii,
a stins si vaga stralucire-a lor...
Mi-e dor de anii tineretii!