Mi-e dor de tine, lacrima mea albastră
când te prelingi pe ochiul meu cu păsări,
când aluneci pe obrazul meu verzuliu
spre bărbia mea de os
spre palmele mele, ancore
pentru sufletul tău rătăcit.
Mi-e dor de tine, firul meu de iarbă,
crescut din tălpile mele pământii,
ce unduiești in bătaia vânturilor
să devii pradă cailor, sălbaticilor.
De voi, și lacrimă și iarbă,
mi-e dor.