agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-10-16 | |
Ieri coboram de pe sirea dealului,
soseaua ne taie lanul la margine de sat, povesteam cu cerul deasupra, se-nnora, si parca nu mai ajungeam la sosea. E seara de duminica salajeana cu padurea in spate si drumul pietruit de tara, caruta lui Petrea plina cu porumb ne scutura, cantam c-asa-mi vine cateodata, si din pietre sareau aschii de ploaie. unde mereti, amu? in jos, strigam, s-a opri, ca maini-poimaini culegem hiribe din paduri, s-avem bani de oras, si cainii se tineau dupa noi ne latrau flamanzi, latosi. Dii, murgule, fata, nu l-i calari odata? Ba da bade, da' ma tem. Din campuri spicele se unduiesc galbene, cum stii, rup o floare de soare si mi-o prind la ureche. Sar din caruta Petrii, cu rochia plouata pe trup. Ce-mi dai fata, ca te-am adus? Fugi, mosule, ca-ti pieri vremea. Ciao striga mosul, sa para mai tanar, oi veni dupa palinca... Ciao si multam, ii strigam din sosea. Acum luntrea, buna sara, ma treceti? zic femeii, buna fato, hai, meri la oras? vezi ca ti-a trece rapidu' ca-i sara tare, treaca, eu tot la gara ma man. Si bine zicea, ca trecu. Mandre-s Doamne serile salajene, cu padurile de brazi, cu verdele copt de august si oamenii gospodari pe campuri, a mea-i gradina, florile si iarba, casa si drumul de seara, umbra nucului batran si cartea. Si bine-i Doamne cand ma-ntunec cu cineva pe fanul proaspat de sub pruni! Asara era luna subtire, era senin si tu sorbeai ciorba de vaca, ca la noi, numa' ca nu-ti canta ploaia in ferestre, spicele pe masa, si palinca-n paharut. Mai stii tu verde ca la noi? Azi stau la oras, doi pictori mi-au batut la geam sa-mi vanda un tablou cu peisaj, apus, doresc, apus le-am cerut, nu-i mare lucru, da' vezi tu, nici unul nu seamana cu mingea pe care ti-as arunca-o, de-a lungul unei zile, dinspre mine, spre ocean, s-o prinzi tu, asa falnica si purpurie cum numa-n peisajele vii de vara salajeana ai sa mai vezi. De-acasa.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate