seara,
cand te apleci peste ochii mei
si-mi saruti pleoapele crispate,
in lumina difuza
a ultimului metrou
ce ne conduce acasa/

seara, imi vine sa-ti spun
ca te iubesc
as vrea sa auzi si tu
cand se inchid usile metroului
si mergem grabiti spre iesire
atunci cand mana iti prinde
din urma zambetul;
iar chipul saruta noaptea
o gura de iesire...
lasa-ma sa vorbesc
nu-mi acoperi gura cu pasi
repezi spre statia urmatoare...

am coborat mai devreme cu o statie;
usile metroului se inchid...
nu se mai aude glasul cu
statia urmatoare\
nu mai stim ce urmeaza
nu mai stiu ce voiam sa-ti spun.
te mai cunosc?
sau, poate
ca va trebui sa incerc
sa te tin minte...


as vrea sa ma intorc
sa-ti simt iar mobilul agatat de piept
si rasuflarea grea, apasatoare..
n-am cum
era ultimul metrou.