Între noi e un joc al sorții.
Câteodată mizăm pe noroc si ne desprindem coroana de fluturi,
Spre zbor,spre sobrul infinit și câteodata pierdem minți și câștigăm speranțe.
Între noi e un condiment picant,cu gust de buze cărnoase,
O rețetă culinară afrodisiacă,din mâini și inimi turbate.
Uneori pun mâna pe suflet și bate atât de tare...că mâna-mi cade-nvinețită în genunchi.
Mi-ating ochiul stâng si simt cum pleoapa vibrează numele-ți sfânt...la răscrucea dintre obsesie și simț.
Alteori te aud în tulpina copacilor și îmi izbesc atât de tare trupul de pământ,că norii se desprind din cer și mi te-aduc mai aproape...

Între noi e o rugăciune spartă...
În țăndări,în praf și dorințe,
Cu noianul de fluturi năvalnici ne-ngropăm în rodul trupesc.
Uneori sufletu-ți cade în falduri,mulaj pe trupu-mi posedat de farmec
Adulmec esența de piele-n ardoare și fluturi mă pătrund prin hăul mut...
Câteodată îți sfarm carapacea închisă de fiori închistați în pudoare
Și cu silabele împleticite îți pătrund cu doua cuvinte obrazul...