zadarnic mint

după nașterea mea
unele lucruri
erau demult pe pămînt
ca o pedeapsă
a altor fapte mărunte
cu ghiare ascuțite
ce coboară pe obrazul meu
ușor

cînd sîngele mi se subțiază
ca și cînd n-ar fi fost
decît o apă amară care
spală un pumn de oase
îngropate în nisip
adînc

pielea atîrnată în cîrlige
pe catarg unde se
îndoaie vîntul
precum un deget lung
aproape omenesc
așa cum țipătul unui gînd
taie
fața umbrei
doar o pasăre descompusă
de aici pînă nicăieri
într-un ocean de rouă
prin care înot dintotdeauna
zadarnic