nu mai avem nimic să ne spunem
aceleași rânduri în ve ca păsările
gripa aviară a poeziei

amân absența luminii trecerea
atâtor dumnezei verzi
scurși din mine
victoria
pe umărul stâng și doamne
câtă umbră ne urmărește
și câtă moarte
așteaptă să vină

eu nu sunt isus el nu e lazăr
cade încă o noapte îl car în cutie
forma geometrică a pământului
cei mai mulți sunt
permanently offline
ca și acolo

-----------------------------------------------------------
apoi deschid plutirea pe verticală a trupului
oasele uimplute cu ananda