Printre atâtea pietre sterse
Aruncate în neștire
Se ascund cristale crude
Energii în formă pură.

Sunt oameni care’i simți în suflet
Că au puteri nemărginite,
Să creeze increatul
Si să deseneze vise.

Îi găsești ca în povești,
Pe coclauri și prin râuri
Luminănd întreg frunzișul
Și energizând ținutul.

Sunt deosebiți prin fire
Sunt ca elfii prin pădure
Sunt cristale de-omenie
Sunt un vraf de apă vie.

Într-o lume fără vise
Nu ai cum să îi găsești
Însă de te cauți bine
Vei găsi acea magie ce te face să’i iubești.

Ei de’ți picură’n simțire
Chiar doi stropi din lumea lor
Îți deschid poarta poveștii
Să devii un călător.

E nevoie de-o privire
Să cuprinzi din vasta lume
Și să’nșiri șirag de stele
Pe centura-ți de credințe.

În lume e atâta farmec
Să creăm prin vraja noastră
Universul dintr-o lume...
Ce se-ascunde’n con de brad...