Dialoguri cu Teo în cadrul ușii

Înainte de culcare:
- Teo, de ce stai în ușă ? Sau vii în sufragerie sau rămâi în dormitor.
- Bine, aprobă el cuminte, vin în suf’agerie sau ‘ămân în do’mitor.

După culcare:
- Teo, tu trebuia să stai în pat, n-ai voie să deschizi ușa și să vii în sufragerie !
- Și acum ce fac, întreabă el candid, că am deschis-o deja !?


Rețetă pentru bună dispoziție


Se ia un băiat mititel de trei ani
Dar nu liniștit, ci din cei năzdrăvani,
Iar pentru rețetele mai riguroase
Se ia supliment și-o fetiță de șase.

Zadarnice-apeluri și mici artificii
(- Te rog, doar un pic să mai stăm cu bunicii !)
Nu țin, sunt trimiși amândoi la culcare,
Din urmă-i ajung interdicțiile clare:

- Întâi îmbrăcați imediat pijamale !
- Lumina de-aprindeți să știți că e jale !
- E strict interzis între voi să vorbiți !
- Din cameră-afară nici gând să ieșiți !

Nu trece mult timp, un minut incomplet
Și scârțâie-o ușă deschisă încet.
Se crapă întâi cât să bagi un cuțit,
Apare apoi un căpșor ciufulit.

- De ce ești obraznic și ușa deschizi ?
Îndreaptă spre noi ochii vii și candizi
(O șoaptă-n ureche gen: - Nu-l proteja !)
- Și-acuma ce fac ? Am deschis-o deja !

Þâșnesc de pe scaun în curte să ies
Căci hohote limpezi să iasă dau ghes
Și-un râs –știu- ar fi o încurajare.
Dar cât voi putea să m-abțin, frățioare ?