Jurnal de furtună


Mi-e groază, Doamne, că mă știi jegos
cu zdrențe fine căptușindu-mi viața
cu adevăruri putrede momindu-mi piața
și cu credința slabă pân' la os.

Mi-e teamă, Doamne, că mă vezi mărunt,
bobiță de muștar de îndoială
în aluatul pâinii de greșeală
cu vocea creață și pasul cărunt.

Mi-e frică,Doamne, că n-am geamuri unde
să-mi sfâșii viața vrând a le răzbate
Lumina Ta să-mi curețe pocirea
'Nainte de-a mă fi găsit pe spate.