(credeti-mă pe cuvânt, e poezie...)

Luni, 29 iulie

N-am comentarii de făcut. Am stat într-un soi de hibernare forțată.
Tibi pleacă acasă. Ne-am înțeles bine. "Deh, ca între noi artiștii!"
Numărul de pilule care mi se dau e în deplin contrast cu așteptările și observațiile mele. Sunt, din acest punct de vedere, luat mereu prin surprindere. Dar înghit totul, fără remușcări, fără pică, fără false iluzii că ar putea fi și altfel.
Am să încerc o proză, cât de subțire, numai să nu mă lase pixul ăsta! ...Care are un tonus exasperant, obligându-mă la viteze mici și foarte mici.

(urmează...)