Stau singur și aștept,
Luna să răsară în acest pustiu deșert;
Timpul m-a acoperit în nisipul mării,
Este clar, toți m-au dat uitării.
Nimeni și nimic nu mai contează
În a morții metastază.

Sentimentele mele-s departe,
Toate scrise într-o carte,
Prafuită de lunga vreme trecută
De când în brațele mele n-ai mai fost ținută.
Toți si toate sunt menite,
În ale morții brațe nesfârșite.

Mâine toate se vor stinge,
Toți pe mine mă vor plânge.
Îngerii în surdină mă vor striga
Durerea din suflet îmi va dispărea.
Totul și nimic s-au sfârșit,
Sufletul meu v-a părasit...