Un ochi de pelin,
Sferă alăptată la sânul cel negru,
Stăruie în lucarna inimii.

Miezul de carne traversează orașul:
Înfășurat în mare
Cu valul pe umeri

Togă celestă,
Vede indiferența morții-
Fântână secată la gura mulțimii.

Ceasul complice ticăie
Ca un deget în beznă
Înțepat de scorpionul amurgului.

Vântul a alungat vrăbiile din clopote-
Sunetele umblă prin aer ca o sare
Deodată cu bocetul ploii.

Cineva șterge cu mâneca norului
Lacrimile incandescente.

Unde erai?