agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-04-08 | |
Când Paștile se-apropie mereu
Sunt luat de amintiri și dus agale, Copil mă regăsesc în satul meu La casa bătrânească de pe vale ; Simt și acum, pe prispă, dimineața, Cernându-și fluturașii de ninsoare, Cum îmi ating cu gingășie fața Cireșii alintându-se în floare, Și-aud la fel, venind peste câmpie Spre deal zorit, urându-mi “ziua bună”, Un soare îngânat de-o ciocârlie Cu-o veste la clopotnița bătrână ; Se anunța o mare sărbătoare, Iar martoră era și Luna plină : Va coborî din morți, spre Înălțare Isus, a lui Maria, cu lumină ! Că începea așa o primeneală, Miresmele de flori de liliac, Și lutul proaspăt, iz de văruială, Se vânturau prin ușa din cerdac, Ne ușuram și trupul de povară Și sufletul cumva de-am suduit, (Scăpam și eu atuncea de ocară, În ziua când mergeam la spovedit !) Fiind copii, mâncam în Postul mare Nu doar urzici, că ne rodea burtica, Ne mai spurcam și noi, deh, la mâncare, Că popa nu știa, zicea bunica, Dar totul se făcea cu rânduială Și toate le-așezau la locul lor, Știau bătrânii bine, fără școală, Cum să-L primim pe-al lumii Salvator… …………………………………… În miez de noapte, satu-n așteptare, Biserica-ntr-o horă o strângea, Lumini se arătau pe la altare, Isus, Cristosul nostru, învia, Ne întorceam cu paște și lumină, Bunica ne dădea miel din cuptor, Iar ouăle-așteptau pe masa plină Sfințite în al nostru tricolor, Iar la amiezi, pe luncă ne-ntâlneam Gătit în straie noi, cum altul nu-i, Căci noi copii-atunci, ne înnoiam Când Se năștea și la-nvierea Lui, Și câtă bucurie, ‘ntregul sat, Ouă ciocnind cu mare și cu mic, “Cristos a înviat ! Adevărat !” Pe pajiștea cusută-n borangic, Iar mai apoi, crescusem eu fecior, Aceeași luncă mândră ca o ie, Mi-a dat ca să le sorb licoarea lor, Doi ochi de vis cu nume de Mărie….. Aș vrea să vin din nou în satul meu, În zi de Paști, în zi de sărbătoare, Poate-mi va spune bunul Dumnezeu Cam cât mai am de ars din lumânare….. E Paște iar și Cristul a-nviat, Lumina Lui nicicând nu se va stinge, Departe, peste mări, de al meu sat, O lacrimă de dor mi se prelinge….. Simt o speranță-n suflet cum izvoare Din flacăra-I ce arde, tumultoasă, La ziua și sătucul plin de soare, La Învierea când voi fi acasă. Valeriu Cercel
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate