E drept, poate iubim de multe ori
Si-orice-iubire-i unica si mare
Dar dintr-un camp intreg cu flori
Una, doar una-n veci nu moare.

E drept si ca de fiecare data,
Ne tot juram sa nu iubim din nou,
Insa platim din nou aceeasi plata
Pentru acelasi asteptat cadou.

E drept ca nu stii ce sa crezi,
Ca tot ce-ncepe, se termina
Ca cerem toti mereu dovezi,
Ca nu e totusi cauza si vina.

E drept ca-stramba-i asta lume
Sau poate-i stramb ce asteptam
Ce defintii, etichete, nume
Ne straduim sa inventam!

De fapt, n-o sa-ntelegem niciodata,
De-am inteles, cum s-acceptam?
Ca nu e viata noastra complicata
Si ca de fapt , doar noi, o complicam.

E drept, e-o vreme pentru toate
Si sigur acceptarea se invata,
Traieste-ti clipa, ca se poate,
Pe mosor, cat mai ai ata.

E drept ca nu poti dintr-odata
Sa te bucuri de ce ai
Si s-accepti ca este-o plata,
Pentru toate, si nu-n rai!

Dar daca tot e sigur ca platesti,
Te bucura din plin de tot ce ai,
De esti iubitsi de iubesti,
Carpe diem, ce mai stai!


Nota:
Carpe diem e folosit deseori in sensul de " bucura-te de toate, fa tot ce-ti place, nu scapa nimik', in sensul de a nu lua viata prea in serios!
In acceptiunea mea sensul e de suprapunere a
starii pe moment, in sensul ca trebuie sa te poti bucura exact atunci cand exista acel prilej de bucurie, acea stare si nu dupa ce bucuria s-a consumat neconstientizata, negustata, pentru ca apoi sa spunem: uite, ce bucurosi/fericiti eram atunci! Dar asta doar in comparatie cu ce a urmat.... Uneori putem fi fericiti doar post factum, prin compartie cu ce urmeaza...Carpe diem, in acceptiunea mea e mai degraba sa fi prins trenul potrivit, in care sa stai pe locul potrivit, cu persoana potrivita....:o)..dar si sa stii toate acestea, nu sa afli dupa ce ai coborat din tren!
Un prieten spune cu cinism...cand pierde in iubire: Iubirile sunt ca trenurile. There's always the next one. Parerea mea , in urmatoarea poezie(Iarba de sub nuc).