Ignoră-mă.
Te aștept de-o viață
de nopți și zile

să vii

cu parfumul distopiilor
aleatorii
cu atingerile insuficiente ale îngerilor
fisurați prin seminar
eu te aștept
și cu această poezie
inutilă.

Ignoră-mă.
Atmosfera de trăznaie răsuflată
împrăștie norii cerului
în noi cântă melodia unei telenovele
curcubeie și lacrimi pretutindeni
îmbrățișări de parcă acum ai fi venit
din america

atâtea banalități glisate
sufocă
privești în sus spre vârful nămețit și senin
al zgârie-norilor
fără să știi
că și acolo vei da de dragostea mea
precum aici
la rădăcina biologică
a sentimentelor.

Îți scriu acum cea mai frumoasă poezie
ever
îți scriu cu hy-speed gel pen-ul eminescian
și cu visele copiilor flămânzi ai africii
cu tehnici de agățat
proaspăt apărute
subiectul mileniului pare deja neimportant
inundațiile colosale ale fluviului amazon
nu fac audiență la inima ta
ci doar

ignoră-mă, căci te iubesc.

Și saga ar putea la fel de bine
să continue cu mii de episoade
basmul și-ar cere obișnuitul happy-end
noi am intra în mit
în clișeu
bătrâni
arcuiti
sub anii fericiți.
Nu vom permite asta desigur

azi nu se mai cumpără fericirea la kilogram

gândurile mele luminoase
au să rămâie dantelă de calorifer
rugându-te când mă citești

să mă ignori. Eu te iubesc