În liniștea prinsă-n capcana
unui perete de sticlă,
gesturile sunt de prisos.
Aerul poluat răspândit în odaie,
produce o iritație barbară,
iar gândurile toate sunt pe dos.

Ce va rămâne? Tăcerea-
Zonă aridă de conflict,
pusă la punct de agitație.
Aerul ăsta așa de murdar,
ce intră-n nări ca un intrus,
aprinde-n suflet o subpământeană motivație.

Călcând pe mulți cărbuni încinși,
visul vrea să înlăture discret,
acest aer cu tentă de geniu irosit.
Știam că murdăria cea umană,
ce are un destin de șarpe veninos,
este prea agresivă, merge-n sens gresit.