din capul meu izbucnește iarba
o pajiște albastră de nu mă uita
pe care paște liniștită o mârțoagă
pe care aleargă înfricoșați trei iepuri
unul alb, unul roșu, unul negru
urmăriți de copiii morarului
care macină, macină, macină,
în scâșnetul vesel al pietrei învârtite de apă
curge făina în sacii de cânepă
mâine o nevastă va coace melancolică o prescură
mâine o bocitoare va primi un colac
mâine alături de capul meu
sub crucea aceasta va răsări floarea soarelui
din tipsia inocentă a pruncilor
trase de cordonul albastru
prin frontanelă clopotele vor suna
ding-dong o nouă culoare
va împodobi mâine țărâna
alunecând de-a lungul tulpinii de lacrimi
spre rădăcina ochiului ra

(....sau poate... un nufăr)